Gottlob

Turcii părăsesc Banatul după 1718 şi lasă în urmă un ţinut pustiit. Guvernatorul Floridmund Mercy cere împărătesei Maria Tereza  să colonizeze această zonă. Colonizarea se realizează în două etape, între 1737 – 1770. Într-o primă fază, sunt aduşi foşti deţinuţi. Apoi, administrţia austro – ungară abordează problema colonizării într-o altă manieră. Aici sunt aduşi locuitori din Alsacia, Lorena şi Luxemburg.

Prima atestare documentară a Gottlobului datează din 1772. Documentul apartinea parohiei din Grabaţi.

Primul primar al localităţii este Petru Merle. În 1791, el propune şi realizează primul recensământ  în Gottlob. La aproape 20 de ani de la prima atestare documentară, în localitate sunt 250 de familii şi 2079 de animale.

Satul este construit după planuri riguroase: o stradă principală, pe care sunt construite perpendicular alte cinci străzi. Pe fiecare stradă sunt construite doar zece case. Străzile au primit denumiri în functie de obiectivele aflate în acea zonă. (exemplu: strada bisericii, strada cârciumei, strada principală etc. ). La finalul anilor 1800, în Gottlob apare strada americanilor. Acest fapt este datorat localnicilor care au emigrat în Statele Unite ale Americii. O parte însemnată dintre aceştia a revenit în Gottlob.

La începuturile colonizării, casele sunt construite din pământ bătătorit, amestecat cu păpură sau trestie. În această practică îşi are radăcinile şi una dintre legendele localităţii.

Coloniştii îşi construiau casele numai din pământ batătorit, iar casele se dărâmau. La sfaturile căpitanului Trubswetter, au început să adauge papură sau trestie. Casele au rămas în picioare. Colonoştii au spus atunci: „ Gott lob”, ceea ce în traducere înseamnă :” Slavă Domnului”. Există, însă şi o altă versiune a legendei vehiculată în localitate. Coloniştii au venit în Banat pe o ploaie torenţială. Când au ajuns în perimetrul de astăzi al comunei ploaia s-a oprit. Atunci coloniştii au exclamat : „ Gott lob”.

În paralel cu construirea caselor, în localitate este ridicată şcoala, iar apoi biserica. Într-o primă fază, serviciul religios este efectuat într-o casă acoperită cu stuf. Actuala clădire a bisericii este construită între 1863 – 1866. Baronul Anton Liptay, cea mai importantă figură nobiliară din zonă, oferă fonduri importante pentru construirea lăcaşului.

În 1773, la şcoala din Gottlob sunt înscrişi 58 de copii. Tot în această perioadă, locuitorii comunei au acces la pompe de apă publice. Iluminatul străzilor se realizează prin lămpi cu untură. Asta s-a întâmplat până în 1880, cand pe străzile Gottlobului apar primele lămpi cu petrol. În 1912 este instalat iluminat electric.

În 1894 gottlobenii construiesc o nouă clădire a şcolii. În acelaşi an, administraţia austro – ungară aprobă înfiinţarea unei grădiniţe în localitate. Până la aceea dată, învăţământul preşcolar se făcea în particular.

La jumătatea secolului XIX, febra tifoidă, malaria şi ciuma face nenumărate victime. Spre exemplu, în 1842 sunt perioade în care zilnic sunt îngropate 25 – 30 persoane. Abia în 1907 este construit un dispensar medical. Până atunci, locuitorii comunei se bauzau pe două moaşe. Una plătită din banii comunei şi una care lucrează în regim particular.

La începutul secolului XX este atestată prezenţa primelor familii de români în Gottlob ( ex:  1910 – fam. Marici, fam. Brad Ion). După primul război mondial, şi în special în perioada 1938 – 1940, românii îşi cumpără locuri de casă în localitate. Astfel, în 1943 sunt înregistrate 18 familii de români, proprietari de casă, restul stăteau în chirie. Românii din Gottlob lucrau pe moşiile etnicilor germani.

În 1930, în Gottlob se înfiinţează o şcoala românească. În acea perioadă, românii locuiesc la periferia localităţii. Acesta este motivul pentru care învăţătorul Ioan Lazăr înfiinţează o cantină ce vine în ajutorul copiilor români. Motivul principal al acestei  realizări este sporirea frecvenţei şcoală.

În 1944, la sfârşitul lunii septembrie, în localitatea au loc evenimente importante. Şcoala este transformată în spital de campanie. Aici sunt aduse victimele de pe câmpul de luptă. În 7 octombrie 1944 comuna este eliberată de către soldaţii sovietici. După terminarea războiului, o parte dintre nemţii din Gottlob au reuşit să fugă în Statele Unitele ale Americii, Argentina, Austria. Alţi etnici germani au fost deportaţi în Rusia şi Bărăgan.

Cu ceva vreme înaintea războaielor mondiale, în localitate funcţionează Asociaţia vânătorilor, Diana. În 1906 este înfiinţată Asociaţia pompierilor voluntari, cu 43 localnici. Wernner Francisc pune bazele unei asociaţii sportive. Acest lucru se întâmplă în august 1930. Principala activitate este fotbalul. La cateva zile de la înfiinţare are loc primul meci al echipei cu formaţia din Teremia Mare. Partida se încheie la egalitate, 1 – 1.

Perioada comunistă debutează în Gottlob prin înfiinţarea unei Gospodării Agricole Colective. Gottlobenii sunt obligaţi să – şi doneze pământurile. Localnicii au dreptul să deţină în proprietate doar o gradină de 15 ari.

Anii 60 reprezintă începutul unui bum economic. Atât CAP – ul cât şi  localnicii au  posibilitatea de a cultiva roşii pentru export.  Există un punct de recoltare, iar marfa plecă încarcată în vagoane spre RDG, RFG, Polonia, Cehoslovacia şi Ungaria.

În anii 70 „micul trafic” este în floare. Gottlobenii fac cumpărături în fosta Iugoslavie, de unde aduc  vegeta, fructe exotice, ciocolată, blugi, covoare şi sobe de motorină.

În Gottlob, anii 80 sunt sinonimi cu emigrarea în masă a etnicilor germani. Nemţii plătesc între 7 000 şi 10 000 de mărci germane  României pentru a avea posibilitatea de a pleca din ţară. Casele lor, rămân în grija statului român, care le dă în chirie unor familii tinere de români.

În deceniul 6 al secolului trecut, gottlobenii încep să cultive lubeniţă. Pentru desfacerea, producătorii se asociază şi încarcă vagoane cu marfă pe care le trimit în ţară via calea ferată. Numărul producătorilor creşte progresiv în fiecare an. Astăzi, lubeniţa este unul dintre cele mai căutate produsele ale Gottlobului.

Anunțuri

Responses

  1. astai satu meu

  2. Sunt mandru ca sunt gottlobean

  3. nu as mai pleca din Gottlob niciodata


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: